Despre „i” şi fraţii săi gemeni

Pentru că foarte multora încă nu le e clar de câţi „i” este nevoie ca să scrie corect un cuvânt ce conţine această vocală, iată un exemplu cules de pe Facebook, mai precis, o poezioară, ce-i drept, cam şchioapă şi puerilă.

După modul în care este dispus şirul de „i”-uri în cuvântul „ochiiii”, ne dăm seama că e vorba despre o malformaţie rar întâlnită, şi-anume o fiinţă care are două perechi de ochi. În mod absolut logic, când are doi ochi, scriem cu doi „i”, când are patru, scriem cu patru „i” ş.a.m.d.

i

Oarecum asemănător procedăm şi pentru forma de plural a substantivului „copil”. Doar cu o singură diferenţă: se pun atâtea „i”-uri în funcţie de câţi copii este vorba. Ai doi, pui doi „i”, ai trei, evident, scrii cu trei „i”. Sigur că devine mai complicat atunci când numărul copiilor e mai mare de 5, iar în acest caz ai nevoie de foarte mult spaţiu pentru dispunerea „i”-urilor.

(Acest text este un pamflet şi nu reprezintă o lecţie de limba română. Pentru a afla cum se folosesc corect „i”-urile, se recomandă revenirea urgentă la cartea de gramatică elementară.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *