Pentru că foarte multora încă nu le e clar de câţi „i” este nevoie ca să scrie corect un cuvânt ce conţine această vocală, iată un exemplu cules de pe Facebook, mai precis, o poezioară, ce-i drept, cam şchioapă şi puerilă.
După modul în care este dispus şirul de „i”-uri în cuvântul „ochiiii”, ne dăm seama că e vorba despre o malformaţie rar întâlnită, şi-anume o fiinţă care are două perechi de ochi. În mod absolut logic, când are doi ochi, scriem cu doi „i”, când are patru, scriem cu patru „i” ş.a.m.d.
Oarecum asemănător procedăm şi pentru forma de plural a substantivului „copil”. Doar cu o singură diferenţă: se pun atâtea „i”-uri în funcţie de câţi copii este vorba. Ai doi, pui doi „i”, ai trei, evident, scrii cu trei „i”. Sigur că devine mai complicat atunci când numărul copiilor e mai mare de 5, iar în acest caz ai nevoie de foarte mult spaţiu pentru dispunerea „i”-urilor.
(Acest text este un pamflet şi nu reprezintă o lecţie de limba română. Pentru a afla cum se folosesc corect „i”-urile, se recomandă revenirea urgentă la cartea de gramatică elementară.)