DESPRE CORECTURĂ

Corectura e o meserie rară. Şi veche. Atât de rară, încât Muzeul „Antipa” ar fi trebuit de mult să-i dedice o secţie specială, rezervată exclusiv acestei specii pe cale de dispariţie.

Şi atât de veche, încât, fără exagerare, concurează cu ailaltă cea mai veche meserie din lume. Totuşi, o face mult mai la vedere şi, de cele mai multe ori, se vinde ieftin. Deşi muritoare de foame, se încăpăţânează să reziste eroic în faţa valului de analfabetism care ameninţă să sufoce orice şi pe oricine. E acolo, pe baricade, îndură ger sau caniculă, mereu gata să-ţi sară în ajutor atunci când ai dificultăţi în folosirea limbii, fie ea scrisă ori vorbită.

Pare agresivă, dar nu e. A luat lecţii de autoapărare şi de-aia poate reacţionează uneori mai violent, dar îi trece repede. N-are cum să se bată cu toată lumea. E conştientă că nu poate face faţă oricând şi-atunci stă liniştită, în aşteptarea unor vremuri mai prielnice. Pentru că mai are o calitate: e răbdătoare. Nici n-are încotro. Din lupta cu prostia agresivă, n-are nici o şansă de a ieşi învingătoare.