Binecuvântare sau blestem?
Un preot din Cluj a fost amendat de omniprezenţii „oameni ai legii”. Popa nostru (sau al lor) tocmai îşi petrecuse feciorii la gară şi şedea (probabil şi cugeta) în Piaţa Gării din localitate. Când, deodată, a fost interceptat de un echipaj de jandarmi care i-a atras atenţia că nu ţine masca pe figură, de parcă taica părintele nu ştia asta şi-ar fi trebuit neapărat să i se spună.
Păliţi brusc, într-un prim moment, de pronie, poteraşii i-au dat doar un avertisment. Popa, la rându-i, simţindu-se hăruit, i-a binecuvântat creştineşte, prin expresia de mare respiraţie sobornicească: „Vă doresc să ajungeţi în Rai cu toată familia!”
Clipă în care s-a declanşat iadul. „Ce-a zis ăsta, mă? Ne-a blestemat? Ne-a-njurat popa?”, s-au întrebat reciproc jăndarii. „I-a (conform înscrisului, vezi foto!) să-l ardem!” Şi, jap-jap, din câteva cuvinte pe-un proces-verbal, au uşurat preacuvioasa faţă bisericească de 2.000 de lei cât ai zice „carantină”.
Părintele, că hâr, că mâr, că „staţi, copiii mei şi-ai Domnului, că asta-i binecuvântare”, că una, că alta…
Nimic! Ăştia, nu şi nu! „Păi, aşa se face, părinte? Noi am fost băieţi mişto cu dumneata şi matale ne vrei pe năsălie şi cu sufletu-n Rai?”
Şi, uite-aşa, s-a mai scris o filă de nepreţuit în istoria lungă a proceselor-verbale din România, pentru că n-om fi noi cine ştie ce forţă, da’ la amenzi suntem ai dracului de buni, în ciuda Raiului ce ne-nconjoară!
Pe de altă parte, nici că mai ştii, în ţara asta, care-i diferenţa între felicitare şi înjurătură. Oricum ai spune-o, înţelegerea e în funcţie de IQ-ul (emoţional ori ba) al destinatarului.
Stilul tau este cu adevarat unic in comparatie cu alti oameni de la care am citit lucruri. Multumesc pentru postare cand ai ocazia, cred ca voi marca aceasta pagina.