Muia a devenit, de câteva zile, subiectul central într-un spaţiu public şi-aşa mult prea ocupat cu nimicuri şi cu nulităţi. Muia, aşa cum o ştim din dicţionarul de argou, a ieşit din spaţiul relativ intim şi stă în gurile şi pe tastaturile tuturor.
Muia nu mai e de ceva timp o chestiune „împărtăşită” de 2, 3 sau mai mulţi, depinde câţi sunt la „strânsură”. Se dă şi se ia, se aruncă în adversari cu ea şi a devenit un fel de sintagmă supremă, mai presus de orice tip de invocaţie sau, din contră, blestem.
Cu toate că mulţi (sau multe) nu ştiu la propriu cum s-o execute corespunzător, o mestecă nesătui (nesătule) şi, chiar şi numai enunţând-o, li se umple cavitatea bucală, în sfârşit satisfăcută măcar de noţiunea rostită. E bine şi-aşa. S-au „răcorit”!
După cum este evident, societatea românească tresaltă de bucurie cu gândul la muie! E climaxul, e juisarea după care tânjea şi pe care în sfârşit are ocazia s-o exhibe, s-o scrie, s-o spună tuturor! Dacă a ajuns chiar şi ditamai Poliţia Română să dezbată subiectul muii scrise pe un banal număr de înmatriculare, atunci, da, se poate spune că până la urmă şi-a atins scopul. Să-i dăm muii ce-i al muii!
Nu mai e mult şi se va comercializa şi-n supermarketuri sau pe la buticuri. „De care vreţi? Mai în sânge, mai crudă, mai coaptă? Cu de toate, ca shaorma?” Îndrăgostiţii, la rândul lor, în loc de primul sărut, îşi vor da prima muie! A, staţi, că asta se cam întâmplă deja…
Mai mult, cred că ar cam fi momentul să schimbăm şi moneda naţională. Ce mai e leul? Ce-a ajuns? O monedă scofâlcită, abia mai mişcă. Lipsit de vlagă, se zbate cu ultimele puteri pentru supravieţuire. Ei, dar dac-am schimba leul cu muia? Cum ar fi? Vă garantez că la casele de schimb o muie ar valora cel puţin 50 de euro! Pentru c-ar fi o monedă puternică, vârtoasă, virilă! Am exploda economic. Cu cel puţin 100.000 de mui, oricine şi-ar face o casă în timp-record, ar porni o afacere. Muie să fie, că oportunităţile nu lipsesc niciodată!
Muia, cu alte cuvinte, tinde să se transforme, fără nici o exagerare, într-o veritabilă religie. Ca orice religie, necesită închinare. În mod intrinsec şi natural, aceasta există deja, că altfel nu prea se poate executa, decât folosind alte metode ceva mai orizontale. Muia capătă, aşadar, accente de divinitate. Tot e bine, că şi-aşa nu stăteam strălucit la nivel spiritual.
Unii uită totuşi că aşa cum se dă, muia se şi ia. Depinde de care parte a organului te afli, ca să-i simţi sau nu beneficiile. Şi, exact ca-n viaţă, de cele mai multe ori, ce dai, aia primeşti!
https://www.youtube.com/watch?v=luqD0Bj0_Hw